ACTUALITATI IN DOMENIUL TESTELOR DE PERSONALITATE - CAQ VERSUS MMPI

Iuliana DOBRESCU*, Marie GEORGESCU**, Raluca Grozãvescu***, Laura MATEESCU****

Rezumat

Testele de personalitate sunt din ce în ce mai rãspândite, extinzându-si actualmente utilitatea de la domeniul strict clinic la testarea personalului, fiind întrebuintate uneori ca „surse de divertisment”. Din aceastã perspectivã devine necesarã introducerea în clinica psihiatricã a unor chestionare moderne, dar mai ales valide si etalonate pe populatia româneascã.

Cuvinte cheie: teste de personalitate, etalonare, validitate, profile clinice hiperlexie.
Abstract

Personality tests are more and more wide-spread, extending nowadays their utility from the strictly clinical field to that of testing the staff, being sometimes used as „entertainment sources”. From this point of view, it is necessary to introduce, in the psychiatric sections, some modern and especially valid questionnaires, standardized on the Romanian population.

Key words: personality tests, norms, validity, clinical profiles




Inventarul CAQ a fost conceput de Samuel Krug Institute for Personality and Ability Testing from Ilinois, California (Krug et all, 2000a) pornind de la forma A a chestionarului Cattel, la care a adãugat 144 de itemi grupati în 12 scale clinice. Etalonarea si stabilirea validitãtii acestuia s-a fãcut pe un lot alcãtuit din 210 bolnavi psihici si 300 normali – prin raportare comparativã la MMPI – frecvent utilizat în clinica psihiatricã – motiv pentru care a fost considerat cel mai în mãsurã „sablon” pentru descrierea tabloului de personalitate al unui pacient psihiatric.

Expunerea de fatã se limiteazã la a descrie comparativ profilele de personalitate obtinute pentru diverse subgrupe de pacienti – încercând sã reliefeze avantajele noului test introdus.

Scalele neclinice ale chestionarului CAQ
Factorul A = Cãldura afectivã (schizotimie versus ciclotimie)
Factorul B = Inteligenta (abilitate rezolutivã generalã)
Factorul C = Stabilitate emotionalã (versus instabilitatea)
Factorul E = Dominanta (versus supunere)
Factorul F = Impulsivitatea (Expansivitate versus non-expansivitate)
Factorul G = Conformism (supraEu slab versus forta supraEului)
Factorul H = Excentricitate/Extravaganta (threctia versus parmia)
Factorul I = Senzitivitatea (harria versus premsia)
Factorul L = Suspiciozitatea (alexia versus protention)
Factorul M = Imaginatia (praxernia versus autia)
Factorul N = Perspicacitate (naivitate versus subtilitate)
Factorul O = Insecuritatea (tendinta spre culpabilitate versus încrederea)
Factorul Q1 = Radicalism (conservatorism versus lipsa de respect pentru conventii)
Factorul Q2 = Autosuficienta (independenta personalã versus dependenta de grup)
Factorul Q3 = Autodisciplina (sentiment de sine puternic versus sentiment de sine slab)
Factorul Q4 = Tensiunea (tensiune ergica ridicatã versus tensiune ergica slabã)

Scalele clinice ale chestionarului CAQ
Factorul D1 = Hipocondria
Factorul D2 = Depresia suicidarã
Factorul D3 = Agitatia
Factorul D4 = Depresie anxioasã
Factorul D5 = Depresia cu energie scãzutã
Factorul D6 = Vina si resentimentul
Factorul D7 = Plictiseala si retragerea
Factorul Pa = Paranoia
Factorul Pp = Deviatia psihopaticã
Factorul Sc = Schizofrenia
Factorul As = Psihastenia
Factorul Ps = Inadecventa psihologicã

STRUCTURA DE PERSONALITATE CU TRÃSÃTURI DEPRESIVE

Profilul tipic MMPI este caracterizat prin valori crescute la scalele de depresie, hipocondrie si isterie, cunoscut fiind faptul cã, în general, personalitatea de tip depresiv asociazã elemente Hy si elemente de somatizare, cu precizarea cã valorile la scala de depresie sunt mai mari decât la celelalte douã scale alãturate (profil invers fatã de distimie). De asemenea, mai este crescut scorul la scala de deviantã psihopaticã, acest scor fiind mai mare decât la scala de depresie (de altfel, scorul de T=80 la scala de depresie este printre cele mai mici, având valori similare în distimie si starea rezidualã – comparativ cu valori de aprox. T=100 întâlnite în depresia organicã si depresiile de intensitate psihoticã). Un scor atât de înalt la scala de psihopatie mai este atins în depresia asociatã alcoolismului (fiind vorba despre o structurã impulsivã si în depresia organicã - invocând probabil o stare psihopatoidã constituitã în virtutea organicitãtii).

Sunt crescute la limitã scalele de insecuritate, hipocondrie, pasivitate, întâlnindu-se totodatã o crestere usoarã pentru depresia suicidarã, depresia cu fatigabilitate, sentimentele de vinovãtie si schizofrenie. Faptul cã scala de insecuritate este la limitã sau crescutã în majoritatea entitãtilor clinice ce implicã depresia demonstreazã, încã o datã, frecventa asociere a acesteia cu anxietatea. Hipocondria este mai scãzutã decât în distimie, dar ea apare crescutã în CAQ, la fel ca si în MMPI
APR - STRUCTURA DE PERSONALITATE...
Scorurile la scalele D2, D5, D6 si D7 sunt crescute astfel încât exprimã sugestiv structura de personalitate depresivã, oameni cãrora orice efort li se pare prea greu, care se învinovãtesc pentru nerealizãrile celorlalti, oameni care evitã sã întreprindã ceva din proprie initiativã. Diferenta fatã de MMPI ar putea fi aceea cã la MMPI apare foarte clar crescut Pd-ul (exprimând faptul cã este vorba de o tulburare de personalitate), fatã de CAQ în care scorul pentru psihopatie Pp nu este crescut, deoarece, asa cum este construitã scala Pp, aceasta nu inventariazã si personalitatea depresivã, dependenta, retragerea socialã, ci polul opus – al impulsivitãtii si cãutãrii senzatiilor tari. Aceastã perspectivã este similarã celei descrise în manualul original al testului, structura depresivã si distimia asociind scoruri Pp scãzute. Atât în MMPI, cât si în CAQ, apare scorul de depresie asociat cu un scor la limitã (în CAQ) sau crescut (în MMPI) al scalei de psihopatie, fapt explicat prin ideea cã, în practicã, se întâlneste cu dificultate o tulburare de personalitate de coloraturã unicã.

Profilul este sustinut de cresterea la limitã (Sten = 5-6) a urmãtoarelor scale neclinice: Senzitivism, Suspiciozitate, Insecuritate, Conservatorism, Autosuficientã, Conformism, demonstrând cã o personalitate depresivã poate asocia nu numai trãsãturi hipocondriace, ci si o anxietate de fond sau o rigiditate de structurã (Supra-Eu puternic; respect fatã de autoritate, aderare la standardele sociale, gândire analiticã, autocriticism, înclinatie spre singurãtate). Examenele medicale au relevat faptul cã aceste personalitãti asociazã, aproape în majoritatea cazurilor, boli cronice somatice.
Distimia
Chestionarul MMPI relevã scoruri crescute la scalele de hipocondrie, depresie si isterie, similar profilului obtinut în structura de personalitate de tip depresiv, dar aici sunt mai crescute scorurile adiacente scalei de depresie (Hs si Hy), demonstrând cã ceea ce se exteriorizeazã nu este atât depresia, cât mai ales preocuparea si tendinta la somatizare (mai ales cã Hs>Hy).

Testul nu poate evidentia precis între aspectele depresive si cele somatoforme (inclusiv, deoarece în clinicã aceste entitãti sunt frecvent asociate), motiv pentru care acest profil ar putea fi considerat ca apartinând clasicei „nevroze” în general, mai ales cã, deoarece MMPI-ul nu are o scalã care sã mãsoare cert anxietatea, posibilul scor de anxietate am putea crede cã este subsumat scalei Hs (anxietate convertitã în somatizare). Întâlnim scoruri crescute pentru scalele de insecuritate si tensiune (demonstrând cã în distimie existã asocierea depresiei cu anxietate), precum si pentru scalele D1, D2, D4, D5, D6. Depresia este mai nuantat descrisã comparativ cu MMPI, unde avea intensitãti similare. Sunt crescute scalele ce asociazã anxietatea (D1, D4, O, Q4) si mai putin cele ce exprimã retragerea si lipsa dorintei de a lupta (D2 si D7 sunt mai specifice stãrii reziduale si episodului depresiv major - când sugereazã „cãderea în timp” si imposibilitatea de mobilizare a resurselor volitive).

Depresia suicidarã atunci când este crescutã, nu sugereazã prezenta pulsiunilor (posibil întâlnite pasager în starea rezidualã), ci întotdeauna asociazã un scor crescut la scala de vinã si resentimente, fiind consecinta unor profunde ruminatii interioare, în urma cãrora cel în cauzã a ajuns la concluzia cã „viata nu mai are sens”. În schimb este mai crescutã depresia cu fatigabilitate D5 amintind de clasica „neurastenie” si D6, sugerând prezenta unor sentimente de vinovãtie si în distimie. La D7 (plictisealã si pasivitate) scorurile sunt mai putin crescute (Sten=6.1), demonstrând o mai rapidã receptivitate la tehnicile de psihoterapie. Scorurile de la scalele de insecuritate si tensiune sunt mai crescute decât în starea rezidualã, unde „tocirea afectivã” nu „permite” întotdeauna trãirea anxietãtii.

Un aspect particular reliefat pe CAQ si sustinut de clinicã este acela cã scorul la depresia suicidarã este mai crescut fatã de alte entitãti luate în studiu (de exemplu, Starea rezidualã sau Personalitatea depresivã). Poate cã aceasta este una din „componentele” ce încarcã scalele Hy si Hs din MMPI, ca si depresia anxioasã (scor mediu = 7.3).
APR - STRUCTURA DE PERSONALITATE...
Stare rezidualã de aspect depresiv
La inventarul MMPI întâlnim scoruri crescute la scalele de depresie (dar mai putin crescute decât la depresia asociatã alcoolismului si comparativ ca intensitate cu distimia), un scor la limitã la scala Pa (explicând faptul cã schizofrenia a fost cel mai frecvent de tip paranoid) si scoruri crescute la scalele Pt si Sc, cu mentiunea cã Pt>Sc, demonstrând pãstrarea constiintei bolii în momentul actual si posibilitatea de autocontrol. În chestionarul CAQ, scorurile peste medie sunt întâlnite la scalele de insecuritate, hipocondrie (posibil datoritã incertitudinii de a accepta sau nu ideea de boalã), tensiune, depresie suicidarã, depresie anxioasã, depresie cu fatigabilitate (deoarece pacientul se aflã în momentul în care constientizeazã procesul patogen).

De asemenea, se mai întâlnesc scoruri crescute (cea mai mare medie, comparativ cu celelalte subloturi) la scalele de vinovãtie si resentimente, plictisealã si pasivitate, paranoia (testul are mare putere în a decela aspectul paranoid), schizofrenie, psihastenie (si aici As>SC, similar situatiei MMPI în care Pt>Sc, demonstrând prezenta autocontrolului). Mai sunt crescute valorile la scala de inadecvare, mai mult decât la Sc, deoarece acesta este aspectul particular al stãrii reziduale. Din scalele neclinice, scoruri peste medie, ce descriu aspectul defectual, sunt cele de Senzitivism, Autosuficientã, Inteligentã si Perspicacitate. Odatã procesul patogen remis, rãmâne sentimentul singurãtãtii, dublat de convingerea cã „cei din jur stiu ce i s-a întâmplat”. Chiar dacã un nou puseu evolutiv este mult amânat, trãsãturile senzitive se integreazã personalitãtii. Dintre toate scalele de depresie, cel mai crescut scor este la retragere si pasivitate, demonstrând cã în schizofrenia rezidualã, rãmâne o platitudine afectivã, o lipsã de a trãi atât euforia, cât si vinovãtia, atât agitatia comportamentalã, cât si anxietatea – ca stare interioarã
APR - STRUCTURA DE PERSONALITATE...
Depresia asociatã alcoolismului
Inervalul multifazic de personalitate Minesotta ne reliefeazã scoruri crescute la scalele de depresie si psihopatie (este vorba de o structurã impulsivã) si scoruri scãzute la scalele de masculinitate / feminitate si sociabilitate. Depresia este de intensitate medie, iar scorul la scala de psihopatie este maxim (T=103), uneori putând fi vorba de o structurã psihopatoidã pe fondul deteriorãrii organice date de toxicitatea etanolicã, dar poate exprima si fondul dominat de pulsiuni specifice oralitãtii, dublate de cele de auto- si heteroagresivitate, precum si de senzitivism si suspiciozitate (dovadã fiind un scor înalt la scala Pa – T =75). Valoara crescutã la Hs se datoreazã faptului cã este vorba de un alcoolism cronic, ce evolueazã de minim 15 -20 de ani, timp în care au apãrut consecinte neurologice, hepatice, oftalmologice – reale tulburãri ce determinã preocupãrile celui în cauzã pentru organismul sãu, mai ales cã asistã la propria deteriorare a sãnãtãtii.

Profilul CAQ este caracterizat de scoruri înalte la urmãtoarele scale: senzitivismul si suspiciozitatea sunt crescute la limitã, în concordantã cu teama alcoolicului cã preocupãrile pentru bãuturã îi sunt cunoscute de ceilalti. Orice aluzie i se pare cã este directã la persoana proprie, iar tendinta de mascare este puternicã. Detasarea este marcatã, specificã dependentei, asociatã cu depresia, alcoolicul trãind „în lumea lui”. Sunt crescute scalele de insecuritate si tensiune, cunoscut fiind faptul cã alcoolicii sunt în mare majoritate anxiosi. Hipocondria este crescutã, similar MMPIului. De asemenea, sunt crescute si scorurile la scalele de depresie anxioasã si la cea de depresie suicidarã (dar mai putin decât D1). Sunt cunoscute cazurile de suicid la pacientii alcoolici datoritã coexistentei depresiei. Depresia cu fatigabilitate este mai putin crescutã, deoarece astenia alterneazã cu perioade de impulsivitate. Scorul maxim este întâlnit la scala D6 (sentimentele de vinovãtie), stiutã fiind culpabilitatea fatã de propria dependentã. Mai întâlnim scoruri crescut la scalele de As si Ps, aceasta din urmã sugerând veselia si euforia inadecvatã. Din nou se întâlneste o diferentã fatã de MMPI, unde este crescut si scorul la scala ce exprimã o tulburare de personalitate (sunt reliefate tendintele impulsive). Aceastã diferentã ar putea apãrea din faptul cã desi cele douã scale (Pd-ul din MMPI si Pp-ul din CAQ) doresc a investiga deviatia psihopaticã, existã totusi diferente de nuantã în constructia lor. De exemplu, indivizi cu scoruri crescute la scala Pp din CAQ se definesc ca dezinhibati fatã de criticismul societãtii, neimpresionati de faptul cã sunt în centrul atentiei sau tinta glumelor. Ori, aceastã descriere nu corespunde tulburãrilor de personalitate „în ansamblu”, ci este vizatã mai degrabã personalitatea antisocialã sau cea din toxicofilii – unde întâlnim un grad crescut de anestezie emotionalã.

În concordantã cu aceastã idee, întâlnim scoruri joase ale scalei Pp la alcoolici, datã fiind labilitatea afectivã, senzitivismul, dependenta, nevoia de protectie si insecuritatea acestora.
APR - STRUCTURA DE PERSONALITATE...
Din tot ce înseamnã personalitatea unui astfel de pacient, numai dimensiunea impulsivitãtii ar putea fi înscrisã în ceea ce investigheazã scala Pp a CAQ-ului, si anume acele episoade de acting-out, de descãrcãri bruste de afecte. În schimb, aceste scale din CAQ exprimã mult mai fidel profilul alcoolicului cronic. Tulburarea depresivã recurentã – episodul depresiv major Profiul obtinut la MMPI aratã scoruri maxime la scalele de depresie (T=101) si paranoia (T=100) – deoarece pacientii pot asocia simptomatologie psihoticã, precum si valori mari la scalele de schizofrenie (din acelasi motiv) si psihastenie. Existã o asemãnare cu profilul de psihozã depresivã reactivã, prin intensitãtile similare ale depresiei, numai cã acolo nu este crescutã scala Sc, apãrând în schimb valori ridicate la hipocondrie si isterie, sustinând amprenta contextului reactiv, inclusiv prin reactii vegetative de somatizare.
APR - STRUCTURA DE PERSONALITATE...
La chestionarul CAQ întâlnim scoruri maxime la depresia suicidarã si depresia cu energie scãzutã (în jurul valorii Sten=8), demonstrând aplatizarea volitionalã indusã de o tulburare endogenã, deficitul de mobilizare si lipsa resurselor energetice somatopsihice ce creeazã senzatia de „pacient inert” (Krug et all, 2000a). În concordantã cu acest aspect, valorile la scala D3 (agitatie) sunt minime (Sten =3,8), pentru acesti bolnavi orce efort fiind prea greu si „inutil”. Validitatea rezultatelor este sustinutã de faptul cã aceastã scalã a fost gânditã si conceputã pentru a investiga sindromul hipomaniacal, gãsindu-si mai degrabã corelatia cu Ma din MMPI. Valorile la scale de hipocondrie si vinovãtie (D1 si D7), desi crescute, sunt usor mai scãzute fatã de profilul obtinut în psihoza depresivã, deoarece caracteristic tulburãrii endogene este aceastã inertie ce induce lipsa oricãrei initiative, ca un fel de „vid în suflet si-n minte”, ce nu permite nici trãirea sentimentelor de vinovãtie. Acestea sunt mai specifice psihozei reactive, când „totul s-a întâmplat din vina celui în cauzã, care nu a fost suficient atent”. Aceste ruminatii perpetue îi determinã si scorul maxim la scala de hipocondrie. Din aceeasi perspectivã, revenind la tulburarea monopolarã, si scorul la scala D4 (de depresie anxioasã) este mai scãzut, depresia are intensitate crescutã (alcoolism, organicitate, endogenie si reactie), în aceastã situatie se întâlnesc valorile cele mai scãzute ale scalei D4.

Pentru a sustine endogenia este crescutã si scala de paranoia, la fel ca si în MMPI, dar CAQ-ul prezintã un profil mai nuantat, diferentiind mai clar între o tulburare afectivã si o schizofrenie afectivã cu elemente paranoide – comparând în note standard valorile acestei scale pe cele douã chestionare, aici scorurile sunt mai putin crescute, iar celei ale scalei Sc si ale scalei de obsesionalitate sunt la limitã (Sten =5.4), fiind mai mare numai cel de inadecventã. De altfel, ruminatiile si gândurile respective de autoînvinuire nu sunt frecvente în endogenie.

Dintre scalele neclinice retinem un scor scãzut la cãldurã afectivã (A), datoratã imposibilitãtii de „trãire autenticã”, precum si scoruri peste Sten = 6 la senzitivism si suspiciozitate, deoarece aceste trãsãturi însotesc endogenia, chiar dacã nu întotdeauna se exteriorizeazã. Prin diversitatea scalelor clinice si neclinice, CAQ-ul poate oferi astfel un profil mai pertinent prin „defalcarea” si gradarea elementelor constructive ale depresiei endogene. Un argument îl aduce chiar includerea scalelor ce investigheazã dimensiuni normale ale personalitãtii într-un chestionar clinic, deoarece între normalitate si boalã psihicã nu este „o rupturã”, ci un continuum în care cu dificultate se poate trage linia de demarcatie. Pentru acest motiv, inventarul de personalitate CAQ devine cu atât mai util în clinica de expertizã, unde mai putini pacienti se interneazã „în acut”, majoritatea situându-se în acele „zone de granitã”, unde mai mult „combinatia” scorurilor la scalele neclinice amintesc cã „acolo a fost un proces patogen”.
Tulburarea afectivã depresivã organicã
S-au evidentiat rezultate crescute simultan si la valori similare la scalele de hipocondrie si depresie, fapt ce ar constitui aspectul particular ce asociazã labilitatea organicã cu preocupãrile cenestopate, dupã cum reiese din interpretarea profilului MMPI. Acesta este asemãnãtor cu cel din distimie, exceptând faptul cã, de multe ori, scorurile la scala de isterie sunt semnificativ mai mici decât cele ale scalei de hipocondrie.

Diferenta intervine în scoruri crescute la scala Sc, care ar putea sugera mai degrabã inadecventa, deoarece chestionarul nu poate separa net aceste douã aspecte. El sesizeazã de fapt discordanta, realã în organicitate, datoritã degradãrii personalitãtii si deteriorãrii cognitive. Aici, depresia este major sustinutã de deteriorare; intervine exacerbarea labilitãtii emotionale (cum se întâmplã de multe ori în sindromul pseudobulbar, consecintã sau nu a unor repetate AVC-uri), sau deteriorarea cognitivã evidentã, când cel în cauzã nu mai întelege, nu mai stie care sunt reactiile firesti, autentice, emotiile vietii de zi cu zi, fapt tradus în cresterea pe acest chestionar a elementului „discordant”. Depresia organicã este sau pare (prin invaliditate cognitivã, functiile psihice superioare fiind profund interconectate) o depresie majorã (scoruri T = 99). Pe chestionarul CAQ apar scoruri mari la toate scalele de depresie D1-D7, inclusiv la scala D3 de agitatie – situatie similarã depresiei asociate alcoolismului (unde si aici existã deteriorare). Acesti pacienti nu sunt atât anxiosi, cât agitati în plan comportamental, cautã riscul, deoarece odatã cu deteriorarea cognitivã a apãrut o discrepantã între dorinte si posibilitãti, uneori fiind asociatã si o notã de dezinhibare pulsionalã (Krug et all, 2000c). Cu toate acestea, actiunile concrete cu potential autodistructiv sunt limitate datoritã insecuritãtii si tensiunii emotionale (scoruri în jur de Sten = 6,5 la scalele O si Q4). Simptomatologia din tulburarea afectivã organicã este fluctuantã, fapt ce face ca anxietatea sã creascã în momentele în care pacientul îsi constientizeazã deteriorarea. În construirea profilului, un rol major îl au scalele neclinice, reliefând senzitivitatea acestor bolnavi (nevoia de tandrete exageratã, dependentã, superprotectie – datoritã labilitãtii organice), dublatã de o suspiciozitate crescutã, exteriorizatã la cea mai micã criticã sau contrazicere. La acesti pacienti labilitatea exageratã alterneazã cu perioade de iritabilitate, impulsivitate, descãrcãri de afecte primitive, brutale, sustinând aspectul bizar al conduitei (scor Sten = 6,9 la scala de inadecventã, comparativ cu 4,7 la Sc – CAQ putând diferentia clar între schizofrenie si < inadecventa psihologicã>, ce este comunã mai multor entitãti psihiatrice).

Este crescut si scorul la scala de psihastenie, sugerând „fixismul” si rididigatea anumitor idei. Scorurile scãzute la scalele de imaginatie si inteligentã sustin deteriorarea cognitivã, aspect pe care MMPI-ul nu îl poate surprinde. Cresterea scalei Pd din MMPI sugereazã psihopatoidizarea pe fondul organicitãtii si încearcã sã reuneascã aspectul inadecventei obtinute la CAQ prin Ps cu scorurile scãzute la I, M si nu în ultimul rând la C (instabilitatea emotionalã vãzutã aici ca marker al labilitãtii organice si al deteriorãrii cognitivului); pe MMPI „inadecventa” se împarte între scalele Sc si Pd. Un scor de 6,2 la scala F exprimã expansivitatea, entuziasmul, dorinta de a petrece, dar tot sub aura unei inadecvãri la realul cotidian, specificã degradãrii, situatie în care se poate înscrie si faptul de a rãmâne „muti” afectiv în fata marilor dureri ale vietii.
APR - STRUCTURA DE PERSONALITATE...


BIBLIOGRAFIE

1. Krug S.E., Cattel R.B. and IPAT Staff – „Clinical Analysis Questionnaire Manual”, Institute for Personality and Ability Testing, U.S.A., 2000a
2. Krug S. and Laughin J.E. – „Handbook for the IPAT Depression Scale”, Institute for Personality and Ability Testing, U.S.A., 200b0
3. Krug S., Scheier I.H. and Cattel R.B. – „Handbook for the IPAT Anxiety Scale”, Institute for Personality and Ability Testing, U.S.A., 2000c

Sponsori si parteneri