PSIHOPATOLOGIA PSIHOZELOR ÎN PERSPECTIVA SINELUI – ABORDARE EVOLUȚIONIST – FENOMENOLOGICĂ

“Psihoza ca tulburare psihologică alienantă, echivalată popular cu nebunia, reprezinta nucleul practicii medicale psihiatrice”. Acesta este inceputul cartii Acad. Prof. Dr. Mircea Lazarescu “Psihopatologia psihozelor in p e r s p e c t i v a s i n e l u i – A b o r d a r e e v o l u t i o n i s t fenomenologica”, aparuta recent la Editura Academiei Romane.
Lucrarea oferă o perspectiva bio-psiho- antropologică asupra continuumului normalitate-psihoza, sintetizand si integrand diverse abordari stiintifice asupra psihismului autonoetic, uman.
Prof. Lazarescu construieste aceasta lucrare bazandu-se in primul rand pe cercetarea sistematica a Registrului de cazuri pentru psihoza, infiintat sub coordonarea sa, la Clinica Psihiatrica din Timisoara, in urma cu 30 si mai apoi pe cunoasterea dezvoltarii psihiatrice si psihopatologice internationale din ultimele decenii in ceea ce priveste domeniul psihozelor.
Vasta experienta clinica a autorului, didact erudit si psihiatru, de formare fenomenologica, isi spune cuvantul in indeplinirea desideratului acestei lucrari, acela de a descrie si sintetiza informatiile necesare pentru a structura un nou model al psihismului uman in psihoze din p e r s p e c t i v a f e n o m e n o l o g i c a , a p s i h o l o g i e i developmentale si a psihopatologiei evolutioniste.
Prima parte a cartii descrie psihopatologia tematica a psihozelor centrata pe delir, cu particularitatiile acestuia in cadrul tulburarilor afective, delirante, perceptive, disociative, obsesionale, a depersonalizarii si a fenomenelor xenopatice. Chiar daca in text regasim explicatiile nosologice conforme cu DSM V, unicitatea acestei lucrari o ofera deconstructia si reconstructia sindroamelor si simptomelor psihice in functie de cele mai actuale teorii din domeniu, care explica aceste manifestari psihopatologice ca procese de adaptare bio-psiho-antropologice ale psihicului uman. Textul contine vignette cu prezentari de caz si trimiteri la note explicative, cu expunerea teoriilor originale. Printre altele, autorul mentioneaza centralizarea sinelui ca mecanism definitoriu al delirului primar si influenta acestuia in manifestarile xenopatice si tulburarile disociative, importanta dimensiunii temporale in cadrul psihopatologiei afective si fenomenul hipersemnificarii perceptiilor decontextualizate (salience) in cadrul tulburarilor de perceptie.
In cea de-a doua parte a cartii, autorul se concentreaza pe tulburarile formale, netematice din psihoze. Aceasta abordare ofera sansa introducerii conceptelor de mentalizare (teoria mintii), coerenta centrala, functiile executive cu actiune intentionata, hiperreflexie si asertivitate redusa a sinelui, implicate in procesele de dezorganizare din cadrul psihozelor (schizofrenie, autism, spectrul obsesiv compulsiv) prin dezorganizare ideo-verbala (circumstantialitate, tangentialitate, incoerenta, perseverenta, stereotipuri), siptomele psihomotorii (agitatie, catatonie, ambitendinta, stereotipuri, ritualuri) si simptomele negative (aplatizare afectiva, abulie)
In ultimul capitol al cartii sunt oferite cele mai recente tendinte, atat asupra particularitatiilor metodologice de depistare si studiere a psihozelor, cat si noile directii de abordare clinica ale acestora. “Psihopatologia psihozelor în perspectiva sinelui – Abordare evoluționist fenomenologică” este destinată unui auditoriu cu pregatire in domeniul psihiatriei, dar extinde subiectul psihozei peste granițele medicale, spre s f e r a p s i h o l o g i e i , f i l o z o f i e i , a n t r o p o l o g i e i , neurostiintelor si ofera cu certitudine o lectură captivantă. (Ana Giurgiuca).
***